Emil Cioran
Emil Cioran a fost un filozof și scriitor român, ulterior stabilit în Franța ca apatrid.

Emil Cioran s-a născut pe 8 aprilie 1911 în Rășinari, Austro-Ungaria. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran, provenea din satul Veneția de Jos.
După studiile de la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, a început studiul filozofiei la Universitatea din București la vârsta de 17 ani. A fost coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade. În 1933, a obținut o bursă pentru a studia filozofia la Berlin.
Prima sa carte, Pe culmile disperării, a apărut în România în 1934. Ulterior au fost publicate Cartea amăgirilor în 1935, Schimbarea la față a României în 1936 și Lacrimi și sfinți în 1937. În 1937 a plecat la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București.
După o scurtă întoarcere în România la sfârșitul anului 1940, s-a stabilit definitiv în Franța în 1945. Din acest moment, a publicat opere doar în limba franceză. Prima sa lucrare în această limbă a fost Précis de décomposition, apărută în 1949.
Cioran a locuit în Cartierul Latin din Paris și a fost publicat de editura Gallimard. Printre volumele sale importante se numără La Tentation d'exister din 1956 și De l'inconvénient d'être né din 1973. A refuzat distincțiile literare care i-au fost atribuite.
Autorul a trăit ca apatrid la Paris după retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste. A fost urmărit de Securitate până în anul 1990. Prin testament, a lăsat fondurile cărților sale pentru burse destinate tinerilor studioși prin Fundația Emil Cioran.
Key facts
- S-a născut pe 8 aprilie 1911 în Rășinari.
- A publicat prima carte, Pe culmile disperării, în 1934.
- S-a stabilit definitiv în Franța în anul 1945.
- A scris opere în limba română și în limba franceză.
- A decedat pe 20 iunie 1995 la Paris.